Sunt lucruri care inca fac deranj in mine…care inca ma opresc cateva zeci de secunde…sunt lucruri care inca inseamna „amintiri„(si eu nu las amintirile,dar ca sa imi fac noi momente am nevoie sa nu ma mai incarc si din acele momente care inca ma tin) care parca inca isi doresc sa mai stau…sa nu plec asa de repede de langa ele,de parca inca le e frica sa traiasca singure…Si-am lacrimi ce se ivesc de nu stiu unde pentru aceste momente,pentru ca le spun cu privirea rugatoare „trebuie sa va las…„ Dar ele parca inca ma tin implorator sa nu le las…  Si eu le plang si le spun ca acum trebuie sa stie ele singure ca pot trai si fara mine…  Si cateodata ma trezesc unde am ajuns si plang de mila a tot ce a fost, de parca ai plange pentru frumusetea unor picaturi de roua ce nu mai sunt acum… In acelasi timp totul e trecut…si simt asta acum dar „cum sa nu te mai gandesti la ele daca atat de frumoase au fost?„ E inca intrebarea asta…Image

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s