Totul e de perceptie-perceptie de om

                     Stiu ca n-am mai scris de mult. Dar asta chiar trebuie sa tin minte chiar si eu. Perceptie de om. Ca atat pot sa spun.

                       Si sa incep sa povestesc.

                     Azi, in drumul meu spre scoala de la lucru ma gandesc. Sunt 21 de km si in drumul acela totdeauna ma gandesc. Ma gandesc in ce sala am curs ca ma grabesc, ma gandesc cati bani mai am si daca imi ajung pentru cheltuielile de azi sau trebuie sa gasesc repede un bancomat, ma gandesc cand o sa am liber saptamana viitoare, ma gandesc la tot felul de lucruri la tot felul de oameni si poate de cele mai multe ori la tot felul de nimicuri. Ca asa e omul. M-am gandit : pentru ce gandesc eu asa acum?

                 Adica,nu pot sa ma gandesc ca e bine de mine ca am puterea sa le impart pe amandoua intr-o zi- si scoala si lucru, si amandoua cu bine? nu sunt in stare sa ma gandesc ca daca am nevoie de cativa lei in plus pot sa ma descurc si nu imi fac griji ca asa modest dar frumos traiesc? Nu pot sa ma gandesc ca sunt binecuvantata ca merg la scoala si ca am un job ce-mi place,ca am deasupra un acoperis, ca sunt sanatoasa si ca momentan totusi nu am atatea atatea pe cap cate poate am avut odata? si nu pot sa vad lucrurile bune pe care altii nu le au? nu trebuie sa vad ce am eu si nu au altii dar pur si simplu trebuie sa vad ce am eu.

                 E-adevarat ca sunt multe lucruri si de-ale mele grele si nu e asta un post de sfatuire sau de curaj la optimism, ca nu, nu sunt eu in masura sa consider ca orice poate fi depasit cu optimism, nu,nu sunt genul acela care zice ca nu se lasa doborat. Realizez cand cad si stiu ca am impasurile mele. Sunt constienta ca si in momentul de fata e greu. Si ma gandesc ca si eu am impasurile mele, deci nici eu nu sunt lipsita de lucruri care te fac sa analizezi mult si bine si parca tot rezolvare n-au-dar unii au mai grele. Unii se gandesc inca de la lucrurile esentiale de care eu beneficiez poate fara sa-mi dau seama-fara sa-mi dau seama pentru ca poate ma gandesc la tot felul de nimicuri.

 

            Si asa ca sa vezi perceptie de om, ajung la scoala,ma bucur ca n-am intarziat si ba din contra am ajuns mai devreme. Ma asez pe treptele de lemn speciale pentru pauze si stau si astept sa se faca timpul pentru ora. Vine proful si ne intrebam amandoi daca numai eu am venit la curs? eu ma intreb daca se tine in cazul asta gandindu-ma in acelasi timp ca am plecat grabita de la lucru. Apoi ma intreaba proful daca stiu ca nu se tine nici cursul de engleza de dupa pentru ca are profa niste probleme personale. Ma imbufnez intr-un fel si bineinteles ma uit mirata cu niste ochi mari si intreb daca dupa engleza se tine cursul ce urmeaza- ca daca nu sigur nu mai stau! Si ca sa vezi perceptie de om. In loc sa ma gandesc ca profa are niste probleme eu ma gandesc ca uite, am pierdut bani,timp,am plecat si de la lucru si fix cand pot si eu sa vin nu se fac ore. Asta a fost primul gand. Primul impuls. Ferice ca dupa aceea m-am gandit ca eu in loc sa ma gandesc la faptul ca profa are niste probleme eu ma gandesc ca uite ce-am pierdut eu. Ceea ce de fapt nu e nimic. Nu vreau sa dau nici ideea ca trebuie sa ne gandim mai mult la altii decat la noi pentru ca stiu ca nu o facem,mai ales cand e vorba de niste persoane pe care mai putin le cunosti. Dar vreau sa spun ca trebuie sa nu mai ne susotim mintea cand altii au probleme si noi avem nimicuri poate. Si-am considerat foarte normal ce se intampla-adica profa are niste probleme si lipseste si nu e nimic. (si m-am pus in locul ei-daca eu,cu ultimele mele probleme ce m-au stors umpic eram profa in perioada aceea, eram in stare sa vin la scoala si sa predau? va spun eu? nu. -asa ca de are cineva probleme nu te mai gandi imediat ca tu nu ai primit ce ti se cuvenea poate. e-adevarat ca nu o putem face intotdeauna pentru ca uneori ale noastre sunt mai mari decat ale celorlalti si atunci se intampla sa rabufnim daca pe langa ce ne doare deja nici nu primim ce ni se cuvine dar daca e un caz asemanator cu al meu nu este de bine si nici de apreciat sa reactionezi asa cum am reactionat eu–a fost doar o perceptie de om

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s