Spuneam acum ceva timp…

             Spuneam acum ceva timp ca sunt unele lucruri ce raman in inima. Da…tocmai acolo. Si-oricat ar fi nu ti le ia nimeni.

             Acum vreau sa spun ca vietile oamenilor sunt diferite. Nu toti dariuesc si nu toti primesc aceleasi lucruri si in aceeasi masura.

              Si uneori ma simt atat de plina, ca apoi sa ma simt cu-atat de mult spatiu de umplut…(asta cand intamplarile ma fac sa raportez ceea ce am si ceea ce nu cu ale celorlalti) -si asta se intampla des, oricui, recunoasteti.

               Dar totodata sunt momente sti ca viata ta nu se raporteaza la altora si ca ceea ce ai si ce nu la fel. E doar pentru tine valabil ceea ce ti se intampla. E viata ta si nu mai exista inca una la fel. Si spui c-o iubesti exact asa cum este.

                Si-acum…

        O vara n-am mai scris….

     O vara am daruit si am primit….

 Si-a fost o vara, si-o primavara, si-a fost si-o toamna -atat de rapida…iar acum e iarna.

      Am daruit si-am primit…. 🙂

Si cum a fost atat timp….cu-atat de multe….nu pot trece peste

        o iarna,

                    o primavara,

                                        o vara,

                                                  o toamna…fiind iar iarna…

          pentru ca ar fi ca si cum as trece peste etape… asa ,ca o nepasare

          -imagineaza-ti doar ca-ti place sa savurezi vara… si te pierzi undeva in timp de iarn si dintr-o data tot iarna e….ai putea? n-ai simti cumva ca ai pierdut atatea stede de pe cerul tau? ai fi atat de socat ca le-ai cauta pe pamant pe undeva?…da…asa e.

           deci nu pot trece. nu pot trece asa prin timp ca si cum n-ar fi fost.

      o iarna,primavara,vara,toamna…in care am primit

   ––incredere….(n-o sa uit niciodata,dar niciodata cate ai indurat pentru mine)

––a,si cum se tine harta asta?daca o intorci e tot altfel:)) de aici o luam tot inainte,nu ca nu-i bine,ne-ntoarcem. mai sti cand am intrebat-o pe doamna aceea?ne-a zis sa…ne-ntoarcem! :)) de-ar fi stiut ea de cate ori am facut asta!:)).dar,cand am ajuns…au fost niste valuri de emotie in inima mea.pentru ca sunt eu cea care fac gesturi cu suflet atat de tare incat si pe mine ma emotioneaza

––exista telepatie intre oameni. Sau nu stiu cum s-o numesc. Dar e ceva ce exista si unii oameni norocosi simt fara sa vorbeasca, fara sa fie aproape. Exista. Dar nu toti simt. Cei ce n-au simtit nici nu vor crede.

––apoi vine…sentimentul acela nedefinit,dar nedefinit pentru care nu e nevoie sa simti cu bratele, sa vezi cu ochii sau sa auzi si simti ce bucurie ai creat cuiva. atunci cand l-ai surprins cu fericirea ce-o ai pentru ca exista. privirea care n-a mai putut sa spuna decat imbratisare…zambetul meu…

––ziua in care am spus ca :)) pot sa-ti fac fata :))…prima zi…..miercuri e…un an?de la prima zi…

––diminetile in care staeai pe scaunul acela si te uitai cum plec..:) totul suna amintire

––mmm…diminetile de cafea…

––serile cu stele….

––ochii tai pupati de mine–-rasetele mele ce-ti placeau tie atat de mult…–licuricii….;))zaharul mult pus in cafea..cum te trimiteam de langa mine…:)) (acum e-atat de trist sa nu te gasesc-de aia uneori nu-mi vine sa cred)–-cum te trimiteam sa dormi ca apoi sa te am iar…:)

––coji de portocala…toata toata griaj avuta de mine…cum cum sa n-o pretuiesc?

––cum imi luai tu imbucatura de paine sau indiferent de ce…cand vroiam sa iau a doua bucata era disparuta:))….detalii ce-au insemnat atat de mult…si tin minte tot. ma gandesc sa nu uit sa scriu ceva…

  am primit curaj,incredere,sprijin…cum sa treci peste astea cand astea au fost tot? (nu stiam ca sunt dureri care te secatuiesc de tot,de orice putere-nu te mai lasa nici sa-respiri-iar totul a trecut pe langa mine ..nu stiam cum a fost nici ziua de ieri

-am invatat ca sunt teribil de bataioasa daca-mi ranesti sufletul atacand pe cine eu iubesc.sunt neinduratoare,pot ierta,po uita,pot agrea daca ma tintesti direct pe mine dar daca mi-ai ranit o persoana ce-o iubesc mai mult si mai mult te poti astepta sa fiu taios de necrutatoare.

––mmm…confortul melodiei casablanca cand ma aduceai acasa….

–-masajul tau la tample ce ma relaxa atat de mult pe mine….

––si cate…dimineti cu soare…seri cu ploi…le port cu mine-le porti cu tine..intreaga toamna le-am purtat cu mine.  cu timpul am inceput si sa respir. am ajuns sa pot fi mai functionala. nu mai caut nu stiu ce pe nu stiu unde si apoi ma blochez ca nu esti tu. dar tot e-o lipsa.

––merele mele preferate,biscuitii care ma alintau,iaurtul care n-avea farmec decat cu noi..

 n-am stiut c-o sa-mi lipseasca atatea.atatea detalii. dar asa sunt eu. mi-am permis sa ma atasez. si-am avut de cine. caci acum, vad ca a meritat sa-mi tin prietenia atat de stansa cu tine desi am strans ata de multa invidie. invidia trece pe langa mine,pe cand ce avem avem. invidia nu se bucura de ce ne-am bucurat noi. 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s