Zile adunate

               Se-ntampla de foarte multe ori ca ceea ce se petrece in jurul meu sa ma faca sa simt ca vreau sa scriu. Pentru ca tot ceea ce postez are vreo legatura cu ceva anume din viata mea. Zilele astea au fost multe amanunte sau multe lucruri care m-au facut sa vreau sa scriu. Dar nu intotdeauna am acces imediat la un computer asa ca unele idei,pareri sau ganduri raman undeva lasate…doar de mine stiute. De obicei scriu despre ceva anume,dar azi cred ca o sa incerc un exercitiu de memorie cu mine si o sa frunzaresc putin printre gandurile ce le-am lasat in urma. E destul de dificil sa pot insira cuvintele dupa ce au plecat deja si sa pun cap ca cap tot ceea ce zilele astea m-au facut sa gandesc. Nici nu stiu daca sa incep cu gandurile bune sau cu cele care nu sunt bune dar sunt totusi reale.

              Incep sa-mi amintesc…Mda,ziua de vineri…cea care m-a facut sa simt destul de tare ca mai trebuie sa fie si probleme si griji si nervi intinsi ca sa simti ca traiesti.  Apoi cred c-a venit ziua de marti…Cu starea acelei persoane mereu calma…o simt ca pe un personaj feminin din romanele mele preferate. Genul acela de femeie care are rabdare,tace,simte,stie intotdeauna si mai ales asteapta. Dupa care mi-am dat seama ca sunt unele persoane care merita oameni mai inteligenti si mai calculati in jurul lor, la un alt nivel decat cei care sunt acum in jurul lor. Cu parere de rau dar realizez de multe ori ca si eu sunt printre aceia care nu se regaseste atunci cand e vorba de ceea ce gandesc unele persoane. De multe ori vad ca ideile mele sunt cu totul altfel decat ale celor cu care sunt nevoita sa impart spatiu. Si asta nu pentru ca as fi eu mai diferita intr-un mod special sau ca eu as avea standarde mai inalte decat ale tuturor ci pentru ca imi dau seama ca unii chiar se complac cu ceea ce sunt si in loc sa tinda spre mai sus nu le pasa daca se denigreaza ei insisi ca persoana. Sunt nevoita de multe ori sa stau in picioare in fata unor idei,pareri sau actiuni cu care nu sunt deloc de accord. Si de aici mi-am dat seama ca sunt destul de rationala sa raman in picioare neclintita insa nu-i pot face si pe acei oameni sa-si schimbe macar umpic din gandirea lor. Ei vor sa vada doar inainte si atat. Si asa m-am convins eu pe mine ca sunt oameni care niciodata nu se schimba. Aceia sunt cei care niciodata nu vor urca o treapta mai sus pentru faptul ca nu sunt destul de deschisi sa se mai lase si invatati. Dar totodata sunt acei oameni pe care intr-o zi ii voi lasa in urma pentru ca va veni o zi in care nu voi mai fi nevoita sa fac fata tuturor lucrurilor mai putin frumoase. De aici mi-am dat seama ca oamenii isi aleg oamenii cu care vor sa isi petreaca viata. Unii se complac cu a avea temperamente impulsive si minti grabite dar necalculate in jurul lor pe cand altii se respecta mai mult si aleg sa petreaca timpul cu oameni care au suflet, minte si echilibru. Oameni de la care pot invata. Sigur ca,exista si exceptii, cum sunt rudele, parintii etc cu care esti nevoit sa te zbati cu ideile lor daca iinca imparti spatiul cu ei.

           Apoi vin acei oameni…acei ingeri de oameni… Care iti ating sufletul cu o privire pe furis, cu un gest mic si neintentionat care iti umple inima…cu un zambet pe ascuns, cu o privire ce suna in mintile noaste a „numai noi stim„…cu increderea pe care ti-o dau…cu increderea pe care o au in tine…cu o gluma ce te face sa razi… ;)) Oamenii cei care iti iau mana in palma lor si parca ti-au luat o parte din negura de pe suflet… Oamenii care iti pun ei perna sub cap cand tu esti prea obosit sa o mai cauti. Oameni care vin la tine cu ciocolata care iti place tie gata pregatiti sa-ti asculte frustrarile tale si sa te imbratiseze cu tot cu ele. 🙂 Oameni care tin sa-ti fie bine si care se intereseaza daca primesti exact ceea ce meriti. In adevaratul sens al cuvantului. Si cum din postul asta o idee a dus la alta ar veni si partea a doua pentru astfel de oameni…opusul lor. Cei care ar trebui din respect daca nu pot oferi nici sa nu distruga ceea ce infloreste frumos in tine,dar o fac. Nepasator. Insa e atat de minunat sentimentul ce m-a cuprins acum gandindu-ma si amintindu-mi de acei oameni din categoria intai ca nici nu mai ma pot gandi la ceilalti 🙂 . De fapt, asa e si in viata „iubeste-i pe oamenii care te trateaza cum meriti si uita-i pe restul…„ Pana la urma doar ei sunt cei care cu adevarat conteaza….

                  Image

Anunțuri

„ Partea a ll-a „

              Emotiile au venit ca avalasnsele, apoi s-au oprit, pentru ca apoi iar sa-nceapa. Ieri as fi vrut sa daruiesc mai mult din bucuria ce-o pot purta in mine uneori. Dar n-am cautat nici sa daruiesc nici sa primesc. Si uite ca totusi am primit ceva ce nu credeam ca merit. 🙂

              Asa ca, iata ce ma incurajeaza pe mine azi: „viata e prea scurta ca sa te trezesti dimineata cu regrete (pana la urma ziua de ieri e doar atat:ziua de ieri), asa ca iubeste oamenii care te trateaza cum meriti si uita-i pe restul. Crede ca totul se intampla cu un motiv. Daca ti se ofera o sansa, ia-o. Daca viata ti se schimba, las-o. Nimeni nu spune ca va fi usor, dar va face tot meritul.„

               Image

​ Mi-am luat un servetel. :)

                Mi-am luat un servetel. 🙂   L-am purtat toata ziua cu mine. Am stiut c-o sa am nevoie.

 

        Poate ca azi vor fi mai multe posturi, pentru ca azi curg multe sentimente. Si cu ele multe lacrimi. 🙂 Dar am stiut ca asa o sa fie, pentru ca dintotdeauna asa a fost. In primul rand,multumesc pentru melodie. 🙂

         E primul an cand nu-mi doresc nimic, decat sa se implineasca planurile mele si sa reusesc sa fac fata la ceea ce ma asteapta. Atat. Cred ca e un an diferit. Sigur e un an diferit.

          Si asa a inceput ziua :). Cu un servetel. 🙂   Pentru ca sunt oameni ale caror urari te ravasesc putin… Sunt oameni care te iubesc cu jumatati sau sferturi de masura…Iar apoi apar cei care iti dau din inima lor si toata rotatia asta ma copleseste si am astfel de stari care arata prea mult din mine tocmai cand n-as vrea sa arat, tocmai cand toata atentia e putin mai mult decat in restul zilelor indreptata asupra mea. Asa ca azi ma face sa ma gandesc mai mult la mine si poate ca nu prea o fac des in acest mod. De aceea e un tumult de sentimente ce ma trec dintr-o emotie intr-o alta emotie.    

          Dar, promit ca, pana deseara va fi si un alt post,care va spune mai multe din fericirea ce mi-o aduc unii…:)