Un moment in care sa faci aceste lucruri,tu,oricine ai fi,oricate complexe ai avea,orice statut ai detine,la orice varsta ai fi ajuns pana acum si oricata monotonie ar zace in tine.Ofera-ti ,acorda-ti, ingaduie-ti aceste momente: sari coarda, canta ceva vesel si ritmat, fa niste pasi de dans, lucreaza in gradinuta ta de flori, da-te in leagan, fa spontan o plimbare, imbraca-te haios, trimite o scrisoare, picteaza un perete din camera ta, fa o salata de fructe si imparte-o cu un vecin, mergi cu rolele chiar daca ploua, nu raspunde la telefon cand te suna seful, impune-ti sa te rasfeti chiar daca ai un program incarcat…fa-ti timp pentru tine…traieste, iubeste si adormi gandind cum vei savura ziua de maine…fi libera si nu ezita…nu amana pe maine daca azi ai pofta de o felie de pepene, fi activa…fi tu raspunsul gandurilor sau planurilor tale!

Anunțuri

Un fragment

                      ,, In piesa vietii, fiecare dintre noi ar vrea sa-si scrie rolul si sa-si interpreteze destinul in asa fel incat sa ajunga la un final conform cu propriile sale dorinte. Dar pentru ca suntem fiinte sociale, monologul nu este o solutie. Trebuie sa ne alegem replicile astfel ca ele sa se integreze unui cor anume. Uneori, sau chiar adesea, este foarte posibil ca replicile imaginate de noi sa fie disonante sau sa nu fie acceptate de ceilalti actori. De aceea este nevoie de un Regizor care sa-si asume rolul de a pune in accord toate rolurile personale. Supunandu-ne lui, ne pierdem autonomia si ne integram sistemului. Cu timpul,nu mai putem spune cat anume din destinul personal l-am scris noi insine si cat a fost scris de altii. Nu mai putem preciza cu exactitate cat din fiinta noastra ne reprezinta Eul si cat este rezultatul sfaturilor, antrenamentelor, educatiei,sugestiilor,recomandarilor sau ordinelor pe care ni le impun ceilalti. Nu mai stim unde se termina rolul pe care ni l-am scris noi insine si unde incepe cel scris de altii. Nu mai putem spune cine,de ce si cand a scris scenariul care ne comanda ce sa gandim,ce sa facem,ce sa simtim. Iar de multe ori se intampla ca vreun Regizor sa-si depaseasca simpla conditie de dispecer abilitat sa puna ordine intr-un sistem si incepe sa se creada demiurg, sa-i socoteasca pe ceilalti simpli figuranti intr-o piesa scrisa de el,pentru el,care lor,evident le este straina. In astfel de cazuri, mai devreme sau mai tarziu, piesele se transforma in tragedii oribile…                                       ( Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare)

Tu ma cladesti…

    Tu ma cladesti. Tu iei in palma ta toate fricile mele,le sfarami,apoi imi sufli o noua temelie. Asa am invatat sa nu ma tem, cand am vazut ca Privesti in sufletul meu si nu ma lasi.      Si am incredere ca esti langa mine.

Sa nu pierd nimic…

    As construi castele de nisip,

as trece frontiere, as merge desculta pe marginile inalte ale Marelui Zid Chinezesc,

as crea imposibilul intr-o mana de culori si le-as arunca pe cerul senin,

as oferi lumii ploi de vara,mi-as face un leagan din sfori lungi si m-as legana doar sa te cuprind pentru o clipa,

as inceta sa port cu mine chei,portofel si as purta brate de flori…

as lua o barca si as vasli pana la tine zile si nopti,as pune rabdarea intr-o capsula si capsula intr-o clepsidra si as intoarce-o iar si iar,

ti-as arata infinitul intr-un orizont de soare si m-as lasa sa cad de pe un pod intr-o apa,

ti-as decoji rodii si ti-as impleti fundite in par,

as canta pentru cateva zeci de oameni care iubesc alte zeci si mii de oameni si cantecul meu ar fi auzit de toti,pana la capatul pamantului si mai sus de cer,

as fugi intr-o poiana cu o chitara si as canta,as canta pana ma vei gasi…

te-as tine de mana in intuneric si te-as indruma,

ti-as oferi diminetile si as amorti totul pentru o clipa si daca ma vei ruga am sa incerc sa aduc eternitatea langa noi,

mi-as scrie amintirile pe toate piramidele lui Keops si as picta pe trotuare inimi,zambete si pasi,

noaptea m-as intinde pe iarba si as scrie cu stele numele noastre si cand m-as ridica as fugi repede sa adorm sa nu uit acea imagine,

te-as cauta in cel mai straniu tunel si te-as aduce la lumina,

as prinde picaturi de ploaie in palma mea si ne-am uita atent la ele,

as renunta sa am un domiciliu stabil,as fi mereu altundeva,dar cateodata,tot m-as intoarce acasa…

as pune flori in ghivecele de la balcoanele oamenilor pe ascuns si as lasa un bilet cu „vreau sa fac fapte bune-da mai departe„,

as sta cu tine pe acoperisul unui bloc si am manca intr-o seara de vara bomboane de menta povestind si planuind viata,

as renunta la telefon si m-as distra vorbind cu ajutorul paharelor de plastic legate printr-o ata,

iar pe tine te-as astepta in parc cu un bol de capsuni,

ti-as aduce aminte ca esti parte din lumea mea,

as pune pentru etern un colt de iarna cu fulgi de nea la geamul meu,

as lua o harta intr-un rucsac si te-as lua cu mine-n lume,

ti-as aduce patura mea cand ti-e frig si eu as dormi in hamac,

as sta pe marginea unei stanci si as asculta doar vantul…doar atat.

Un Univers vazut prin ochii mei…

                   Aici voi incerca sa  pun fumosul din mine. Si daca mereu conteaza fundalul eu am sa spun mai mult decat atat. Am sa spun ce se afla in spatele lucrurilor care se vad si ce se afla dincolo de aparente. Dar poate cateodata,sau chiar de mai multe ori vor bate vanturi de nisip si poate acel frumos din mine sau din jurul meu am sa-l gasesc mai greu. Am sa incerc chiar si atunci sa spun ceea ce simt si cum vad din interiorul meu ceeea ce ma inconjoara. Poate ca acest nou inceput va fi surprinzator…atat pentru mine cat si pentru voi.